Glaucom

Fiecare dintre noi ne-am intrebat , macar o data in viata , cum ar fi daca n-am mai vedea. In mod paradoxal, frica de a ne pierde vederea nu este tot timpul suficienta sa luam masuri, sa avem grija de sanatatea ochilor. Conform unui raport al Organizatiei Mondiale a Sanatatii, 80 milioane de oameni sufera de glaucom, iar 4,5 milioane de oameni sunt orbi datorita glaucomului.

Glaucomul este o boala a ochiului ce produce atrofierea nervului optic, ingustarea campului vizual si pierderea progresiva a vederii si care netratat, duce la orbire (cecitate). Ochiul are propriul lui sistem ce permite circulatia si drenarea umorii apoase, un fluid transparent cu roluri multiple in functiile ochiului. La un ochi sanatos, acest lichid este produs si eliminat din ochi in proportii aproximativ egale. Astfel se mentine o presiune constanta in interiorul ochiului, numita presiune intraoculara (PIO). Presiunea intraoculara este considerata normala atunci cand valoarea ei este intre 10 si 21 mm Hg. La pacientii cu presiune intraoculara crescuta (peste 21 mm Hg), ochiul continua sa produca umoare apoasa , dar este incapabil sa o elimine cu un debit normal. Cand acest fluid nu poate circula, el se acumuleaza crescand presiunea intraoculara si ”preseaza” nervul optic, distrugandu-l treptat. Glaucomul se caracterizeaza prin cresterea PIO (presiune intraoculara) si scaderea AV (acuitate vizuala), fiind a doua cauza de orbire la nivel mondial (prima cauza este degenerescenta maculara legata de varsta). Incidenta glaucomului creste odata cu varsta:1%din populatia peste 40 de ani si 10% din persoanele peste 80 de ani sufera de glaucom. De cele mai multe ori, PIO mare determina durere si de aceea, cand apar primele semne de pierdere a vederii, 40% din nervul optic este distrus.

Factorii de risc pentru glaucom sunt:

• PIO crescuta,
• varsta inaintata,
• rasa neagra,
• antecedente familiale (rude diagnosticate cu glaucom),
• miopie severa,
• diabetul zaharat,
• hipertensiunea arteriala si durerile de cap de tip migrenos.

Nu orice crestere a tensiunii intraoculare inseamna glaucom. Exista cresteri ale presiunii intraoculare, fara alte modificari specifice glaucomului, care se incadreaza in sindromul de hipertensiune intraoculara. Aceasta entitate trebuie urmarita cu mare atentie de catre medicul oftalmolog deoarece 5% fac glaucom in 10 ani.

Clasificarea se face in:

• Glaucom primitiv – apare fara un motiv cunoscut, poate fi cu un unghi deschis (90% din cazuri)sau cu unghi inchis.
• Glaucom secundar – apare in urma unei cauze identificabile (glaucom traumatic, pseudoexfoliativ, pigmentar, neovascular.)

Diagnosticarea tipului de glaucom

• In functie de momentul aparitiei se distinge: glaucom congenital, glaucom infantil (apare la varsta de 3-4ani), glaucom juvenil (apare dupa varsta de 10ani), glaucom la adulti –cel mai frecvent. Diagnosticul de glaucom se poate face relativ simplu si nu implica investigatii invazive pentru pacient. Marea dificultate este faptul ca glaucomul nu da simptome specific pana in momentul in care vederea este mult afectata. Astfel, majoritatea pacientilor sunt diagnosticati in faze avansate ale bolii. In mod caracteristic, in glaucom se produce o ingustare a campului vizual.
• Masurarea presiunii intraoculare –normal este intre 10-21mmHg; valorile de 22-23 sunt la limita, impunand controale oftalmologice periodice si corelarea cu alte examene oculare; valorile peste 24, gasite in mod repetat, pledeaza serios pentru acest diagnostic, dar si in acest caz trebuie corelate cu alte examinari: pahimetrie, camp vizual, tomografie de nerv optic (OCT,HRT). De mentionat ca exista si glaucomul cu “tensiune joasa” sau “fara tensiune”, caz in care celelalte masuratori pot confirma sau infirma diagnosticul. Pahimetria (grosimea corneei) este foarte importanta in evaluarea corecta a presiunii intraoculare! Presiunea intraoculara se masoara cu aplanotonometrul Goldman sau cu tonometrul computerizat non-contact.
• Examinarea nervului optic la examenul de fond de ochi- acesta prezinta o largire specifica(excavatie), asimetria excavatiei intre cele 2 papile, deplasarea nazala a vaselor retiniene.
• Examinarea unghiului de drenaj(gonioscopie). Acest element este foarte important pentru stabilirea tipului de glaucoma, deoarece modalitatile terapeutice pot fi diferite de la un pacient la altul.
• Examinarea campului vizual este investigatia care stabileste in ce masura este afectata capacitatea pacientului de a vedea – in mod caracteristic, in glaucom se produce o ingustare a campului vizual dinspre periferie spre centru, aparitia de scotoame paracentrale, treapta nazala pana la insula de vedere central.
• Tomografie in coerenta optica pentru startul fibrelor nervoase retiniene, analiza discului optic si stratul celulelor ganglionare maculare. Aceasta investigatie este deosebit de utila pentru diagnosticarea glaucomului chiar in fazele precoce (inaintea modificarilor de camp vizual), cat si pentru monitorizarea progresiei bolii.

Tratamentul glaucomului

Nu exista medicamente capabile sa vindece glaucomul, in sensul ca vederea pierduta prin glaucom nu poate fi redata. Toate medicamentele utilizate in prezent in tratarea glaucomului reusesc sa opreasca sau sa intarzie agravarea bolii, prevenind astfel aparitia orbirii. Ele fac acest lucru prin scaderea PIO, indiferent de forma de glaucom, cu presiune intraoculara crescuta sau nu. De aceea, diagnosticarea la timp a bolii, atunci cand vederea nu este mult afectata, este esentiala! Planul terapeutic se realizeaza gradual, fiind de prima intuitie tratamentul medicamentos in terapie unica sau asociere: analogie de prostaglandine, beta-blocant, inhibitori topici de anhidroza carbonica. Doar medicul oftalmolog care monitorizeaza evolutia bolii poate stabili tratamentul adecvat, eventuale schimbari sau tratamentul combinat.

Glaucomul cronic necesita controlul periodic si dispensarizare

• masurarea lunara a tensiunii oculare(normal este intre 12-20mm Hg, obligatoriu de corelat cu grosimea corneei);tensiunea oculara trebuie masurata cu tratamentul efectuat inclusive in ziua controlului
• urmarirea bianuala a campului vizual (CV)
• efectuarea anuala a tomografiei de nerv optic (OCT,HRT)
• examenul fondului de ochi pentru aspectul nervului optic

Tratamentul initial – cu picaturi se va face zilnic, continuu. Daca tratamentul cu picaturi devine ineficace si boala evolueaza (cu aparitia modificarilor pe CV si HRT), sau cand pacientul se prezinta in faze avansate ale bolii, se recomanda interventia chirurgicala.

Aceasta poate fi:

• Trabeculoplastie laser – cu dezavantajul ca poate avea efect limitat in timp
• Interventie chirurgicala propriu-zisa, constand in realizarea unei fistule prin care umoarea apoasa poate sa circule mai usor si sa fie eliminate din ochi, scazand astfel presiunea intraoculara: ”Trabeculectomie sub volet scleral cu antimetabolite sau implant de collagen sau “implantare de Sunt Ex-Press –cel mai modern tratament chirurgical al glaucomului cronic.

Glaucomul acut (forma de glaucom provocata de o crestere brusca a presiunii intraoculare, avand simptome clare: durere in jurul ochiului, roseata in ochi, vedere incetosata cu halouri colorate, dureri de cap violente si uneori cu greata-voma)- o urgenta de diagnostic si tratament necesita, pe langa tratament medicamentos si tratament laser(Iridiotomii Laser Yag) sau direct operatie. Pacientii care au avut un atac de glaucom la un ochi, au un risc marit de a face si la celalalt ochi; de aceea, dupa tratarea ochiului cu atac, se va face tratament profilactic la celalalt ochi – iridiotomii Laser Yag. Aceasta interventie nu este dureroasa si nu necesita nici un fel de anestezie. Glaucomul congenital – tot o urgenta de diagnostic si tratament, necesita interventie chirurgicala precoce intr-un serviciu specializat de oftalmo-pediatrie. Glaucomul secundar – determinat de anumite boli oculare sau generale- se trateaza in primul rand prin rezolvarea cauzei care a dus la cresterea tensiunii oculare, asociata cu tratament cu picaturi anti-glaucomatoase si eventual, interventie chirurgicala. De mentionat ca tratamentul cu picaturi poate avea reactii adverse, de obicei lipsite de gravitate(usturime la instilare, inrosirea ochiului, cresterea genelor) pana la scaderea vederii prin edem macular cystoid sau reactii alergice marcate). In aceste cazuri, doar oftalmologul curent mai poate schimba tratamentul.

Concluzii

Odata diagnosticat glaucomul, cel mai important lucru de controlat este reducerea presiunii intraoculare prin tratament medicamentos si/sau chirurgical, urmata de mentinerea ei la un nivel corespunzator. Prin tratament, glaucomul NU dispare, el se afla doar intr-o stare “protejata” care nu afecteaza viata zilnica; pentru a-l tine sub control, examenul oftalmologic trebuie sa fie continuu si regulat. Glaucomul netratat duce mai intai la scaderea periferica a vederii si apoi la oribire ireversibila; diagnosticarea precoce si tratamentul corect reprezinta singura aparare contra bolii. Una din problemele cu care se confrunta medicul oftalmolog este lipsa de complianta la tratament a pacientului. De multe ori, pacientul nu constientizeaza gravitatea bolii si nu urmeaza tratamentul in dozele si ritmul indicate sau renunta la tratament. Avand in vedere implicatiile majore socio-economice ale acestei boli, apreciem ca se impune efectuarea unui consult oftalmologic anual la toate persoanele aflate in grupele de risc(vasta peste 40 de ani, istoric familial de glaucoma, coexistenta bolilor oculare si sistemice favorizante). Glaucomul reprezinta o problema majora, atat la nivel individual, cat si de sanatate publica, ducand la pierderea ireversibila a vederii. Diagnosticarea precoce pare sa fie cea mai buna sansa oferita pacientului cu glaucom pentru a-si mentine vederea si, implicit calitatea vietii cat mai mult timp.